Skip to main content

Varty Mihail

Dimineţile de vară sau nopţile târzii cu aromă de iasomie… îmi apar în gânduri imediat ce închid ochii şi las imaginile libere să danseze şi să se joace după bunul plac. Mă trezesesc din vis ca să pătrund într-un nou vis.

De când mă ştiu sunt aşa… pot visa cu ochii deschişi, pot alerga toată ziua desculţă prin iarbă sau pe nisip, pot asculta sunetul mării la apus. Când nu visez, îmi place să mă joc. Mult. Uit de mine, jucându-mă. Urc pe munte, înot într-o piscină cu ferestre mari, merg pe bicicletă, cânt, dansez sau alerg după mingea de tenis pe terenul de zgură.

Când sunt la teatru, sunt acasă… când aud „acţiune!” parcă spune cineva „Bună dimineaţa!” – e o nouă zi, o nouă dublă, la fel, dar diferită. Îmi ascult personajele, încerc să le înţeleg poveştile, trecutul şi le dau voie să fie libere pe scenă sau în faţa camerei. Au o poveste de spus, ca noi toţi.

Varty Mihail

Dimineţile de vară sau nopţile târzii cu aromă de iasomie… îmi apar în gânduri imediat ce închid ochii şi las imaginile libere să danseze şi să se joace după bunul plac. Mă trezesesc din vis ca să pătrund într-un nou vis.

De când mă ştiu sunt aşa… pot visa cu ochii deschişi, pot alerga toată ziua desculţă prin iarbă sau pe nisip, pot asculta sunetul mării la apus. Când nu visez, îmi place să mă joc. Mult. Uit de mine, jucându-mă. Urc pe munte, înot într-o piscină cu ferestre mari, merg pe bicicletă, cânt, dansez sau alerg după mingea de tenis pe terenul de zgură.

Când sunt la teatru, sunt acasă… când aud „acţiune!” parcă spune cineva „Bună dimineaţa!” – e o nouă zi, o nouă dublă, la fel, dar diferită. Îmi ascult personajele, încerc să le înţeleg poveştile, trecutul şi le dau voie să fie libere pe scenă sau în faţa camerei. Au o poveste de spus, ca noi toţi.